Se vede luna, mai prietenoasa ca oricand. Parca ar vrea sa-mi spuna ceva ce tine pentru sine de putina vreme [si eu stiu asta] dar acum nu mai vreau eu sa aud. Hahaha...
O tin putin pe jar, poate va simti ce am simtit si eu in tot timpul cat am asteptat-o sa se hotarasca.
E frumoasa si stie ca ma alint acum si ca voi sta de vorba cu ea.
"Gata, a venit vremea?"
"Asa cred...de fapt...daca ma gandesc bine, asta mi-am zis si data trecuta."
S-a bosumflat.
"Nu. Acum stiu ca m-am schimbat."
Ce schimbatoare!? Ptiuuu fir-ai tu sa fii!!
"Crede-ma, vorbesc serios. Acum."
In sfarsit mi-e drag si mie sa stau cu ea, sa o ascult. Nu-mi vine sa cred ca ii dau atata importanta. Insa acum simt ca merita, s-a straduit pentru asta.
Stam amandoua si ne uitam departe. Lumina ei se vede frumos printre nori si e un miros de tei si de vara si de neliniste (placuta) in suflet.
Mai are putin si adoarme...nu incruntata ca pana acum, ci cu zambet in coltul gurii. Eheheii...
Si mi-e tare draga.
[Mi] se inchid ochii...
"Cate fete are mama?"
Una...ca Luna..
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu