Luna

Se vede luna, mai prietenoasa ca oricand. Parca ar vrea sa-mi spuna ceva ce tine pentru sine de putina vreme [si eu stiu asta] dar acum nu mai vreau eu sa aud. Hahaha...
O tin putin pe jar, poate va simti ce am simtit si eu in tot timpul cat am asteptat-o sa se hotarasca.
E frumoasa si stie ca ma alint acum si ca voi sta de vorba cu ea.
"Gata, a venit vremea?"
"Asa cred...de fapt...daca ma gandesc bine, asta mi-am zis si data trecuta."
S-a bosumflat.
"Nu. Acum stiu ca m-am schimbat."
Ce schimbatoare!? Ptiuuu fir-ai tu sa fii!!
"Crede-ma, vorbesc serios. Acum."
In sfarsit mi-e drag si mie sa stau cu ea, sa o ascult. Nu-mi vine sa cred ca ii dau atata importanta. Insa acum simt ca merita, s-a straduit pentru asta.
Stam amandoua si ne uitam departe. Lumina ei se vede frumos printre nori si e un miros de tei si de vara si de neliniste (placuta) in suflet.
Mai are putin si adoarme...nu incruntata ca pana acum, ci cu zambet in coltul gurii. Eheheii...
Si mi-e tare draga.
[Mi] se inchid ochii...
"Cate fete are mama?"
Una...ca Luna..

Avere

Inca ne zambim unul celuilalt, inca ne pasa. Stim sa spunem vorbe care alina. Le spunem, inca, din suflet. Inca punem intr-o singura privire tot sprijinul pe care-l putem (inca) oferi. Inca ascultam cantece prin suflet si nu prin urechi. Inca iubim animalele. Inca privim cerul, melancolic, macar o data-n zi. Asteptam, inca, sufletul pereche. Inca purtam in suflet pecetea sangerie a parintilor si a copilariei. Inca suntem oameni prin pori, prin gene, prin pasi, prin cerneala, prin brate si lacrimi sarate. Razbim prin rautate, ura, gunoi, invidie, disperare...Suntem frumosi...asa cum suntem,exact asa. Mi-s dragi durerile si lacrimile mele, frigul, suferinta mea...
Atat de putin inseamna atat de mult acum!

"Nu stii ca numa-n lacuri cu noroi in fund cresc nuferi?"

Amantul meu

Trece pe langa mine, schimbandu-si infatisarea. Ma vede mereu si totusi nu-mi arunca nici macar o privire. Nu vrea sa ma cunoasca. Nu vrea sa facem o poza sau sa bem ceva. Pare ca n-a iubit niciodata, desi uneori cred ca si-ar fi dorit. A obosit acum, sau se grabeste? Uneori il aud blestemand. Aud si rasete in batjocura si cantece de leagan si gemete de extaz. Cred ca-l urasc. Cred ca vreau sa-l urasc. Am mintit. Nu e unul...sunt doi....Nu pot sa-i urasc pe amandoi!!! Pe unul am sa-l urasc, pe celalalt il voi iubi. Sunt o egoista, tipic umana(?!)-il iubesc pe cel care ramane cu mine! Ceva ma retine, ma gandesc ca mai tare voi simti pentru cel care pleaca...Dracu' sa-l ia! Duca-se! Cel care a ramas ma satisface mereu...facem dragoste, ne mai certam. Nu-mi canta niciodata. Totul se rezuma la strictul necesar. E amantul perfect. Uneori uit de cel care pleaca. Uneori il vad in zare. E tot cu spatele la mine. Imi arde sufletul. Si ce dor........ Tot neinduplecat. Insa acum mi-am dat seama ca, de fapt, El ma iubeste cu adevarat...Prea tarziu! Mi-am facut alegerea. Toata lumea a facut-o. De asta, acum sunt convinsa: Timpul are dubla personalitate. Timpul e in zodia Gemenilor, negresit.

Frantura din durerea noastra

Pustiu in suflet si lacrimi pe perna...

Franturi din durerea mea

"...de cate ori iti scriu,imi spui ca te fac sa plangi..."
"Ori de cate ori iti vad fotografia in acelasi loc ( nu se misca, ci sta cuminte pe mobila), tu ma privesti cu ochii tai frumosi larg deschisi si parca mereu ma intrebi: "Ma mai iubesti...?"Si eu atunci incerc sa-ti vorbesc, dar tu tot taci si privesti, parca imi ascunzi ceva..de ce te-ndepartezi de mine cand stii ca eu te-am inteles si te-am iubit mereu asa cum esti tu....razvratita, mereu alergand,mereu o enigma..."
"-Ce-ti trebuie tie singuratate? Tu ai umerii cruzi.."
"Noi suntem slabi, cedam prea repede..."
"...dar intotdeauna am visat ca tu sa faci ce eu n-am putut face..."
"Ai grija de tine, sa nu te ratacesti,pentru ca vor trece veacuri sa ne reintalnim..
"Si cand pierzi, dar si atunci cand castigi, trebuie sa fii constient ca le meriti pe amandoua.."
26 mai, 1946
"-Vine tata acasa...-De unde?-Nu intelegi tu..."
"...pe acolo ma jucam si alergam...fugaream cainii uitand de sete si de foame"
"...Vreau sa ma duc intr-o poaiana uitata de lume, o poiana cu flori salbatice, departe de rautatea celor multi. Vreau sa ma duc acasa!"
"Uitasem de parintii care mi-au deschis usa sa plec in necunoscut.."
"Mi-au trebuit inca doi ani sa ma hotarasc sa ma recasatoresc...am tot cautat pana mi-am legat iar pietroiul de gat( este o metafora!!)
"Mama ta era imbracata in blugi si nu prea gatita (asa cum o stii si in ziua de azi)"
"Ce poate fi mai frumos decat un copil care-ti gangureste in brate?"
"Voi nu erati ca toti copiii, toate jucariile le-ati stricat...Cristi fugea de acasa...uneori trecea si jumatate de zi pana il gaseam..."
"Tu nu aveai placere mai mare ca atunci cand te luam seara in brate sa te adorm si te culcam pe pieptul meu...niciodata n-am scapat neudat.."
"Acum sunt ca o pana luata de vant...nu sunt bun de nimic, nu mai sunt sigur pe mine..."
"Si gandurile-mi zboara spre tine mereu...
Sunt pasare trista..tu, orizontul meu...
Eu voi pleca, tu vei ramane...
Cu tine-i si sufletul meu...
Sa nu plangi dupa mine..
Te-am parasit vreodata eu?"